De cand tot vreau sa scriu! Nici nu stiu cu ce sa incep, sincer, asa ca hai sa va povestesc cum a fost la shootingul pentru ”my man”, Kris.

Sa o luam de la inceput: sunt fotograf. Fac poze la masini d-alea faine de nu le vezi doar daca te duci la ginevra, odata pe an, sau la monaco pe timp de vara. Nu ma laud, ma simt bine, sunt fericit de fiecare data cand le vad/aud. O sa scriu despre asta data viitoare, ca acum sunt prins cu fratele Kris.

Da. De cand am intrat in brutal stacs, din Poordemori m-am transformat in vegetarian ”pomodorii” si imi place. Grazie!

Fratele era in bucuresti cu Brotherii de la brutal stacs, am facut frumos niste poze am stat la o vorba, am fost cu Bog cu subaru si mi-am dat peste fatza de placere, trage intr-un fel!

Baieti faini, toti! Ne-am bucurat pe acolo, am vazut o gramada de pusti care au venit sa faca poze, video si tot felul. Apreciez cand vad ca si in tara creste ”fenomenul asta”.

Asa, in drum spre Arad, ca acolo stau cand vin prin tara, in rest, italiano vero, Monaco, alea! Imi trimite fratele Kris un mesaj in care imi zice:

Eu, fiind in tara, deja imi dadeam filme ca nu o sa reusesc sa ajung in Italia sa merg sa vorbesc, sa pregatim tot, iti dai seama, mare stres! Il intreb pe Kris cand sunt disponibili cei de la pagani si cand imi dau acces la masina, la care Kris imi trimite un mail frumos: Ciao, “My good friend Denis will be coming tomorrow to take photos of Macchina Volante.  He is copied on this email. He is also friends with Simone, Alberto and others at the factory.  He is there for me – give him full access.

Grazie! Baai, m-am simtit mare! (Chiar daca am 1.70) Eram zeu! Pauza.

Dupa 15 ore de mers cu trenul prin tara, misto, am fost si prin Brasov, una alta, cu var’mea dupa mine, care era obosita, da-i sa manance, ai grija de ea.  Nu tu net, nu tu baterie, nebunie mare, plecam din Brasov, se strica trenul! Eram printre munti, langa un sat. Pleaca fratele Pomodorii pe jos, in sat, sa caute ceva magazin ca astia din tren aveau bere si cola de mancare, nu era bine. Intreb lumea pe acolo, dupa 10 minute gasesc un abc frumos. Ia fratele de mancare, de baut, tot ce trebuie. Fuga inapoi in tren! Am facut echipa cu un baiat si o fata, am jucat frumos un poker, a mai venit un nene care le avea cu magia ne-a spart fatza omul si nu era de la oboseala, intr-un final ajung in arad, rup patul!

Ma trezesc, mananc pe fuga, iau niste toale si go! Fratele Pomodorii se urca frumos in avion si pleaca spre Italia.

Am ajuns frumos la timp, las bagajul, pregatesc aparatul foto, fug la fotograf sa iau un trepied, ca nu aveam. Sunt mare parlit. Ma sunt Simone, pilotul de la Pagani, suntem tovarasi!

Se face 14:40, plec spre Pagani, las masina afara, nu iau trepied, nu iau nimic. Credeam ca o sa mergem undeva afara sa facem pozele, filme! Intru acolo, o liniste deplina. Singurul lucru pe care il poti auzii acolo e sunetul ala monstruos de pagani. Erau doua fete la receptie care se uitau la mine intr-un maare fel, (asta din cauza ca aveam inca barba d-aia.. ). Ma duc frumous, ma prezint, le zic cine m-a trimis si ce trebuie sa fac, bla, bla, chestii pe care le stiau deja doar ca pagani, csf. Vine Simone, cu mai un baiat care e mare responsabil, dar nici in ziua de azi nu stiu cu ce se ocupa. Imi da frumos o zgarda pe care scria ”stampa”. Repede bag niste selfie-uri ca aveam tricoul cu brutal stacs, sa fie frumous, zic.

Intreb ce si cum, unde facem pozele, ce loc, unde e masina.. Eram curios! Intram acolo prin ceva tunele, ajungem inauntru in fabrica care e facuta ca un fel de parc. Gandeste-te ca esti in centrul vechi, unde sunt stalpii aia misto aliniati, nu stiu cum se numeste strada. Asa e si inauntru in Pagani! Mergem la masina. Era bagata intr-o camera cu niste neoane care bateau de sus, o forma super tare, si picau perfect pe masina.

Buun, am inteles unde trebuia sa fac pozele. Fug, imi iau trepiedul, aparatul meu oboosit, ma duc iar acolo. Muream de cald, eram terminat! Vine nenea la mine si imi spune: ai 30 de minute sa termini shootingul, ca dupa trebuie sa mai lucram la ceva detalii! Cand am auzit, parca a crescut temperatura cu inca 20 de grade!

Timpul a inceput sa scada. Baietii, vreo 4 cu niste carpe si ceva solutii, dadeau pe masina intr-o veselie. Bai, a inceput sa luceasca masina intr-un feeel.. astia fac magii!

Gata, pun aparatul, incep sa fac probe, sa trag cu f8, nu era foarte luminata camera aia, nebunie! Imi lua 3-4 minute sa aranjez aparatul, sa il setez, sa fac o poza care sa imi placa. Mai era si ala acolo, care imi zicea ce sa fac, mare stres!

Am facut vreo 30 de poze. Eram terminat, eram pe jos! Verificam de 3 ori fiecare poza: sa nu fie nefocusata, sa fie bine. Trebuia sa iasa tot perfect, nu era loc de greseli. Aveam doar o singura sansa: ori fac treaba ori ma las! A terminat fratele Pomodorii de facut pozele, si s-a dus acasa frumos.

M-am inchis in casa. Intuneric bezna! M-am bagat pe editat, iti dai seaama! Abia asteptam sa vad ce iese, chiar daca aveam deja o idee. Termin pozele, vreo 17 in total si trimit frumos la om cateva sa vada. A luat-o razna Kris, parca era femeia mea care nu ma vazuse de un an de zile! Nu se oprea din scris! A fost bine! A fost si mai bine cand mi-a zis ca eu am fost primul fotograf care a facut shooting la masina lui, asta m-a spart total, deci zburam pur si simplu! Cine, eu? Cu atatia fotografi? Eu? Primul? serios? Wow!

Eram foarte fericit datorita faptului ca sunt doar 20 de bucati in lume si a lui e cea mai tare din alea 20! Si iti dai seama ca erau fotografi disponibili sa vina din japonia sa traga niste cadre cu bestia!

A fost tare! E tare! E tare pentru ca eu, un mic sarac, sunt invidiat de mari fotografi de pe aici! Bai, vin astia cu scule care rezista la minus 40, plus 50 de grade, tunuri d-alea de mii de euro, si stau la poarta la pagani, traga si ei niste cadre chinuite printre oameni.

Si eu, stau ca bossu cu baietii si fac poze cu aparatul meu de 700 de euro,  Am foarte multe sa va povestesc!

Soon, Pomodorii!