De data asta nu ne-am mai trezit la sunetul alarmei şi am dormit până la ora pe care şi-a dorit o fiecare. Dupa duş şi îmbrăcat, a urmat micul dejun (la fel de bun ca în fiecare dimineaţă), apoi o zi de plimbare prin toate localităţiile din jurul lacului Worthersee, unde ştiam din anii trecuţi că vom găsi maşini mişto de admirat, comentat si pozat.
După tura de sâmbată, maşinile cereau putina atenţie, aşa că începem prin a merge la o spălătorie. Pentru că la toate spălătoriile din apropiere erau cozi infernale doar să bagi masina (aici există doar self wash, în benzinarii), alegem una mai îndepartata (10-15km). Ajungem destul de repede, am bagat maşina pe rampă şi începem. Programul 1 – spălare cu spumă activă, care nu dăunează sub nici o formă lacului de pe maşină sau buzelor polişate, Programul 2 – clătire cu apă fierbinte, 3 – ceară lichidă (chiar face minuni), şi programul 4 – clătire cu apă rece. Apoi ştergerea geamurilor, a caroseriei (de sus în jos), ştergerea softtopului şi ultimul pas roţile, adică ştergerea jantelor, după care dăm cu atenţie cremă pe anvelope şi suntem ON pt tura de duminică . Dupa toate cele menţionate mai sus maşina chiar este CURATĂ (nu ne-am dorit să scriem un tutorial de spre spălarea maşinii, dar de fiecare dată cand ajungem aici suntem uimiţi de calitatea produselor de spălare si diferenţa fata de cele din România).
Asteptăm să termine şi restul, apare si Dani, care a venit sa ne salute, el pleacă inapoi spre casă de azi…şi plecam într-un final către Reifnitz (localitatea unde are loc evenimentul GTI Treffen). Urmează un drum mişto de câteva zeci de km, trecem întai prin Velden, apoi pe marginea lacului spre Maria Worth, admirând peisajele. Ne oprim şi într-o mică parcare, loc deja tradiţional de popas pentru noi, Tudor cu al lui Seat Leon 1.8T ne anunţa că vrea sa ii tragă o “rafă” să audă noua lui evacuare, işi satisface curiozităţile, după care o luam din loc în plimbare către prima destinaţie. Nu înainte de a oferi un sticker BrutalSTACS unui puştan cu un Golf roşu, caruia i-a placut aşa mult, încât l-a lipit imediat pe maşină.
Ajungem şi la Reifnitz, parcăm maşinile şi pentru câteva ore bune ne plimbam, holbându-ne la tot felul de maşini, în general bune, dar au şi ei “Vitan”-ul lor, mai ales in apropierea evenminentului. O parte din gaşcă s-a aşezat la o tarasa pe malul lacului, noi ne-am mai plimbat puţin, apoi ne-am oprit la o terasă pe marginea drumului pentru un “wurst” şi o bere. Şi când admiram noi maşinile ce treceau prin zona, deodata apare un RS4 BRUTAL…in spatele lui inca unu… ma uit mai bine, numere de România îi dau de gol, Redeş şi Buga arată bine pe stradă cu Audi-urile lor 😉
Ne hotărâm să mergem spre Pyramidenkogel, am auzit că baieţii “îi trag guşi” acolo, însă ne sună Feghea şi ne intoarce din drum: “Nu veniţi la Pyramide pt că a ieşit un M6 în decor, totul e blocat, poliţia nu mai lasă pe nimeni să urce”. Ne schimbăm destinaţia (Danke Feghea) şi ajungem în Velden, parcăm maşinile la Billa, apoi mergem să bem un suc (unii, alţii o bere) la una din terasele de acolo, unde putem admira în continuare maşinile ce trec la promenadă pe acolo.
După câteva ore acolo, plecam spre pensiune. Este situată pe un deal, ce permite o vedere extraordinară aproape a întregii zone. La 50m de pensiune, practic într-o pajişte, găsim o băncuţă perfectă pentru a privi un apus “austriac”. Fundalul sonor a fost asigurat de maşinile cu “ţeavă de la un cap la altul” iar hidratarea de cateva beri şi-un vin. Nu doar stăm degeaba, e un loc perfect pentru a continua să scriem un nou episod pentru blog.
Apune soarele, auzim că s-a strâns lume la vestita benzinarie de la Mischkulnig, urcam la pensiune, ne luam un hanorac şi plecăm şi noi încolo. Ajungem, găsim loc de parcare chiar in faţă, dăm o tură cu Feghea şi Doru prin parcarea de lânga, apoi ne luam scaunele şi ne punem la privit şi comentat maşinile ce-şi gasesc de plimbare pe-acolo. Chiar in faţa benzinăriei sunt montate câteva limitatoare de viteză, poliţia e aproape mereu prin preajmă, aşa ca pe acolo se trece aşa incet, încât ai timp să “analizezi” orice maşină circulă pe-acolo. N-a fost chiar agitaţia la care ne aşteptam, comparând cu anul trecut…
Ni s-a facut foame şi terasa de lânga benzinărie fiind cea mai aproape a sunat ca cea mai bună opţiune. Am traversat acolo, am comandat… în engleză, normal..ospătariţa ne-a răspuns în română, am râs, am glumit, am terminat de mâncat şi înainte de a ne întoarce la pensiune, ne-am oprit şi în faţa hotelului Falkensteiner Schlosshotel pentru o scurtă sesiune de poze.
Recent Comments